Cristina Drăghici: „O să scriu așa cum respir.”

În episodul de azi am vorbit cu poeta Cristina Drăghici despre ultimul său volum de poezie „Un râs ca un zgomot de sticle sparte”, apărut la Editura Cartier. Dialogul cu Cristina s-a transformat treptat într-un poem lung în care ne vorbește despre viață, despre profesia ei și amestecul necesar cu poezia. Ne-a vorbit despre cum în volumul ei de debut, „anticorp”, s-a pregătit să „îndrăznească” și cum a reușit să nu mai cenzureze nimic. Cred că poezia Cristinei, adesea străbătută de o anumită violență și ceva inconfortabil, este în același timp extrem de blândă. Se vede în toate poemele interesul ei pentru viețile celorlalte femei și pentru explorarea propriei interiorități în raport cu lumea. Vă invit să ascultați și voi discuția cu Cristina, începând cu un poem din ultimul său volum. Ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)